La gura sobei: Iarna din noi

Iarna ce nu vrea să treacă
Toarnă răceală şi-n noi,
Nici fulgii nu ne mai spală
De răul ce şade în noi

Plângem doar de faţadă
Dar nu păcatul din noi,
Lacrimi vărsăm pentru alţii
Însă fără să-i ajutam

Suntem albi ca zăpada murdară
Şi calzi ca gheaţa la Pol,
Suntem blânzi ca lupii la stână
Şi cinstiţi ca Roşcata-ntre pui

Suntem senili în faţa iertării,
Suntem sită când dăruim
Semănăm ciulini pentru alţii
Şi vrem înapoi trandafiri

Sunt singur într-o mare de oameni
Şi fiecare simte la fel
Suntem buni ca neaua în august
Şi-nţelegători ca apa în ger

Smeriţi ca uliul pe boltă
Curaţi ca godacii-n noroi
Minţim Adevărul în faţă
Şi-apoi ne minţim şi pe noi

Zidim biserici frumoase
Dărâmam însă totul în noi,
Vedem prea multe la alţii
Dar nu şi iarna din noi

Miloşi ca îngheţul cu iarba
Şi drepţi ca şarpele-n pom
Postim cu ce ducem la gură
Dar nu cu ce scoatem din noi

Nu vrem să mergem în locul
În care pompierii-s şomeri
Dar mâine trăim precum astăzi
Şi nu vrem să ne îndreptăm

Noi cerem minuni să se-arate
Minune-i că încă trăim
Dar nu pentru faptele noastre
Ci Domnu-i Atot-milostiv.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010