Cum postim?

Ne stă din nou în faţă Postul Mare. O nouă minunată şansă de curăţire, de echilibrare, de disciplinare, de întoarcere spre adevăratul lucru important: hrana sufletului.
În ceea ce priveşte hrana trupului, ar fi de dorit să evităm capcana mezelurilor „de post”, a margarinei sau altor aberaţii culinare. Cât despre suflet, iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferitele mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există şi primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu de ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu poftele trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de lupta duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos.“
Postul poate fi o perioadă de bucurie, de înălţare sufletească, de uşurime a sufletului (prin Spovedanie) şi a trupului (prin mâncarea sănătoasă de post). Şi nu uitaţi un ingredient esenţial: slujbele specifice Postului Mare (Canonul cel Mare din prima şi a 5-a săptămână, Liturghia Darurilor), dar nici rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robul Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010