Ce este harul?

Cuvântul har este un cuvânt foarte des folosit în credinţa noastră, mai ales în slujbele Bisericii. La Sfânta Liturghie auzim cuvintele: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău, sau binecuvântarea apostolică: Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi, sau Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Dar ce este harul?

Harul divin în învăţătura Bisericii Ortodoxe
Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri în această lume. El e prezent în Biserica Sa prin intermediul harului. Harul divin mântuitor este energia, puterea sau lucrarea dumnezeiască necreată care izvorăşte din fiinţa celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, fiind nedespărţită de Aceasta. Harul divin este prezent şi lucrează în Biserică şi este comunicat oamenilor prin Duhul Sfânt în scopul mântuirii şi sfinţirii lor. Duhul Sfânt este cel care înfăptuieşte în Biserică lucrarea de sfinţire a credincioşilor, prin intermediul harului. Harul este parte componentă a Bisericii pentru că Biserica este Trupul lui Hristos. Duhul nu poate lucra despărţit de Hristos. Astfel a avea cineva duhul lui Hristos în sine înseamnă a avea harul Duhului Sfânt.

Harul, harismele şi darurile Duhului Sfânt
Harul e o bogăţie nesfârşită de lumină şi de putere dumnezeiască din care primeşte fiecare atât cât poate cuprinde înlăuntrul său. Harul divin este unic şi unitar după fiinţa sa, însă în colaborare cu persoanele umane, care sunt diferite, atât lucrarea cât şi efectele harului iau înfăţişări şi manifestări diferite şi se numesc daruri ale Sfântului Duh. Proorocul Isaia numeşte 7 din aceste daruri: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul bunei credinţe şi duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2). Ca roade ale duhului, Sfântul Apostol Pavel numeşte următoarele: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Gal. 5, 22).
Harismele sunt daruri mai deosebite, daruri excepţionale, cu totul speciale, ale Sfântului Duh. Iată unele dintre ele: darul facerii de minuni, darul proorociei, darul vindecării, darul străvederii sau înainte-vederii. Harismele se întâlnesc doar la persoane alese, pe care Dumnezeu le-a înzestrat cu acestea pentru viaţa lor sfântă.

Se poate mântuire fără har?
Mântuirea şi sfinţirea omului înseamnă unirea lui cu Dumnezeu prin har. Sau cum spune Sfântul Serafim de Sarov: Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt. Omul nu se poate mântui fără har, nu se poate mântui singur, nu poate să dobândească darurile Duhului Sfânt doar prin propriile forţe şi osteneli. Întotdeauna harul este cel care pune începutul mântuirii în om şi nu omul, prin stăruinţele sale. Aceasta înseamnă că harul îi vine în dar.

Harul încalcă libertatea?
Omul a fost creat liber de Dumnezeu; dar această libertate, fiind rău folosită, s-a deteriorat, iar omul care trăieşte în păcat nu mai este liber să aleagă binele, ci este dependent de plăcerea pe care i-o provoacă păcatul. Harul este cel care întăreşte libertatea, o scoate din subordonarea faţă de păcat. Această întărire nu înseamnă o silire a libertăţii. Libertatea omului nu este schimbată sau înlăturată, ci ea obţine un prim ajutor pentru a deveni iarăşi libertate autentică, cum a fost înainte de păcat.
În învăţătura ortodoxă, între har şi libertate este o foarte strânsă legătură. Harul nu poate fi primit dacă omul nu vrea în mod liber acest lucru. Harul este dorit de libertatea noastră, iar harul întăreşte această libertate. După ce a primit harul, pe măsură ce omul sporeşte în har, se întăreşte şi în libertate. Astfel, viaţa omului renăscut în Hristos se datorează şi harului, dar şi libertăţii omului. Harul este cel ce întăreşte, dar noi trebuie să avem grijă de harul din noi în mod conştient şi liber, pentru că atunci când păcătuim îl pierdem.. Nu fi nepăsător faţă de harul ce este în tine zice Sf. Apostol Pavel (I Tim. 4, 14)

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010