Povestiţi cu ajutorul imaginilor

Dacă doriţi să insuflaţi copiilor dumneavoastră dragostea de Dumnezeu încă de când sunt mici, activităţile practice pe care le faceţi cu ei sunt esenţiale. Aşa că, deşi pregătirile pentru sărbătoarea Naşterii nu vă lasă foarte mult timp, investiţi în lucrurile cu adevărat importante şi găsiţi câteva momente pentru a vorbi cu copiii despre Naşterea Domnului. O metodă foarte bună este să folosiţi ca suport didactic icoana Naşterii. Iată şi câteva explicaţii şi detalii care vă pot fi de ajutor:
Icoana cuprinde de obicei 3 registre:

1. registrul de sus – dumnezeiesc, în care vedem:

- raza – arătare a Sfintei Treimi. Din semicerc coboară o rază unică (Firea cea Una a lui Dumnezeu), dar care ieşind din stea (trimisă pentru a vesti Naşterea şi a-i călăuzi pe magi) se împarte în trei (Cele 3 Persoane ale Sfintei Treimi)
- muntele de stâncă – sugerează o lume neprimitoare, rece, adică lumea căzută în păcat. Stâncile care se înalţă sunt însă ca nişte trepte spre cer, pe care ni le deschide Naşterea lui Hristos. Întreg pământul pare a tresălta de bucurie.
- îngerii – îşi îndeplinesc dublul rol: unii aduc laudă lui Dumnezeu, alţii vestesc păstorilor Naşterea Împăratului. Prezenţa lor dovedeşte dumnezeirea Pruncului.

2. registrul central - al Naşterii, în care vedem pe:

- Pruncul Hristos – reprezentat fie dormind, fie treaz, înfăşat în scutece care au forma unor fâşii înguste, asemenea giulgiurilor de înmormântare, iar ieslea în care este aşezat Pruncul are aspectul unui altar – mormânt. Toate acestea ne anunţă moartea şi Învierea Lui.
- Maica Domnului – este aşezată pe un pat asemănător cu cele purtate de evrei în călătorie. El este de culoare roşie (spuneţi-le copiilor acest lucru când colorează), asemenea unui pat împărătesc, pentru a arăta cinstea cuvenită Născătoarei de Dumnezeu.
- peştera (ieslea) – sunt dovezi ale profundei smerenii a Domnului Hristos, care ar fi putut să se nască într-un palat, dar a ales aceste condiţii cu totul modeste.
- boul şi asinul - sugerează împlinirea unei proorocii a profetului Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu mă pricepe.” (Isaia 1, 3)
- păstorii – primesc vestea minunatei Naşteri de la îngeri; prin simplitatea lor, sunt mai apropiaţi de lumea cerească.
- magii – sunt reprezentaţi fie pe cai, fie aducând Pruncului întreitul dar – aur, tămâie şi smirnă –, preînchipuindu-le pe femeile purtătoare de mir, venite la mormânt în dimineaţa de Paşti: aur – ca pentru un Împărat, tămâie – ca pentru Dumnezeu, smirnă – ca unuia care a murit (anunţă Răstignirea).

3. registrul de jos - omenesc, în care vedem:

- Dreptul Iosif - aşezat deoparte de Preasfânta Fecioară Maria, ceea ce evidenţiază faptul că Hristos S-a născut din Fecioară, Iosif nefiind tatăl Pruncului. Este un om în vârstă (avea 84 de ani), reprezentat cu aureolă, aflându-se între drepţii lui Dumnezeu (Matei 1, 19). Are o expresie meditativă, îngrijorată, o stare de tulburare pricinuită de Naşterea feciorelnică a lui Iisus. Iosif reprezintă pe tot omul slab în credinţă. „Vifor de gânduri necuviincioase având întru sine înțeleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscând că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt a zis: Aliluia.” (Acatistul Buneivestiri, Condac 4)
- bătrânul ciudat – îmbrăcat în piele de animal, este amăgitorul Satan, deghizat în chipul unui păstor, care îl hărţuieşte pe Iosif cu întrebări perfide. Scena este inspirată de Evanghelia apocrifă a lui Iacov unde se spune că cel viclean rosteşte prin intermediul ciobanului Thyrros: „Aşa cum acest toiag (el este îndoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri) nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască”. Dar toiagul a înflorit îndată.
- scena îmbăierii Pruncului – nu apare în toate icoanele. Sugerează faptul că Dumnezeu cel Preaînalt se supune obiceiurilor şi deprinderilor omeneşti, aceasta fiind şi o mărturie a Întrupării reale a Domnului, Care a devenit „întocmai cu oamenii de bună voie” (Utrenia praznicului, Canonul Sfântului Ioan Damaschin, cântarea a IV-a).
In icoană, toată creaţia se bucură la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (steaua şi îngerii), pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea, reprezentată cel mai desăvârşit în persoana Maicii Domnului nostru.

Adaptare de Natalia Corlean, după
Părintele Dumitru Stăniloae - O teologie a icoanei

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 35 - decembrie 2009