În România se dezbate public legiferarea prostituţiei şi a drogurilor: În lanţuri cu Dumnezeu!

Suntem o naţiune jalnică. Un popor de plâns. Cred că e pentru prima dată când mi-e jenă că sunt născut din rădăcina acestui neam. Nu am fost niciodată naţionalist, cu atât mai puţin şovin. Dar aveam mândria mea că fac parte dintr-un popor cu trăsături preponderent creştine.

Nu am fost aşa mereu!
Oare de ce or fi numit unii trăitori autohtoni această ţară „grădina Maicii Domnului”? Cred că au simţit binecuvântarea acestui mic colţ de rai în care diavolul cu anevoie îşi făcea simţită prezenţa. Miile de biserici, sutele de mânăstiri, milioanele de creştini sub ascultarea unor conducători cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste de neam au făcut ca acest popor să-şi păstreze chipul conştiinţei curat.
Curăţia morală a fost păstrată cu sfinţenie multe veacuri la rând. Chiar dacă uneori conducătorii acestui neam s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, „talpa ţării”, poporul acesta greu încercat, a reuşit să-şi păstreze identitatea cerească. „Suntem fii Celui de Sus”! mărturiseau ei ori de câte ori rosteau rugăciunea Tatăl nostru. Iar aceasta o făceau cu trăire smerită, nu demonstrând celor din jurul lor că se roagă, ci chiar rugându-se lui Dumnezeu.
Au fost momente în istoria poporului nostru când conducătorii lui nu au mai vrut să audă de Dumnezeu. Dar atunci oamenii de rând au reuşit să-şi păstreze conştiinţa curată, apărându-şi credinţa nealterată.

„Încă ne rugăm pentru conducătorii noştri…”
Acum parcă şi conducătorii şi poporul au luat-o razna. Am urmărit recent dezbaterile publice cu privire la legiferarea drogurilor şi a prostituţiei în România. M-am întrebat la început de ce această idee a trebuit să pornească tocmai de la conducătorul acestei naţiuni. Îmi vin acum în minte imaginile în care îl vedeam pe preşedintele ţării în bisericile noastre, stând alături de slujitorii lui Dumnezeu şi de mulţimea credincioasă, şi însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci. Oare ce conştiinţă religioasă are acest om, dacă el nu cunoaşte elementarul credinţei neamului pe care îl conduce? Oare nu ştie, ca simplu creştin, că prostituţia este tot una cu adulterul, curvia, preacurvia sau desfrânarea? Oare nu ştie că drogurile, indiferent că sunt uşoare sau mai puţin uşoare, creează dependenţă, transformând viaţa consumatorului viciat într-un calvar pentru cel în cauză, dar mai ales pentru cei din jurul lui?
Dar ceea ce este mai dureros este faptul că şi poporul acesta îşi urmează conducătorul orbeşte. Şaizeci şi şase la sută dintre români spuneau într-un sondaj de opinie că vor prostituţie şi droguri. A înnebunit lumea, fraţilor!

Chiar şi copilul tău poate deveni drogat sau prostituată. Votezi pentru el?
Vreau să te întreb pe tine, domnule sau doamnă, care îţi doreşti prostituţie şi droguri legiferate: cum te vei simţi dacă vei afla că copilul tău este un drogat pentru că tu ai ales acum să-i dai posibilitatea să se drogheze? Pentru că tu alegi acum să-i spui că este legal să se drogheze, că este normal şi firesc să se drogheze.
Cum te vei simţi când cel pe care îl iubeşti va deschide uşa casei tale având aerul unui extatic bolnav şi îţi va spune că nu a făcut nimic rău, întrucât legea nu-l opreşte de la a se droga? Deci dacă nu este împotriva legii, înseamnă că este bun. Cum te vei simţi când fiica ta va deveni bătaia de joc a unor nenorociţi sexuali care vor abuza animalic de ea într-un bordel de lux, pentru că tu accepţi azi ca prostituţia să devină o meserie ca oricare alta? Câţi ani din viaţa ta ţi-ai jertfit ca să te bucuri de ea, iar acum o arunci în mâinile unor porci care doresc să se destrăbăleze cu ea?
De ce dorinţele animalice ale unui cerc restrâns de oameni trebuie să devină legi pentru întreaga naţiune? De ce, dragi români?

Justificări puerile
Au încercat unii să-şi justifice atitudinea pro-prostituţie şi pro-droguri spunând că aşa vor fi mai uşor de verificat şi de ţinut sub control cei care le practică. Oare? Aşa să fie? Ce spun, domnilor, statisticile europene şi chiar cele mondiale? Că s-au împuţinat numărul celor ce se droghează, prin legiferarea drogurilor? Că s-au împuţinat numărul purtătorilor de boli cu transmitere sexuală, prin legiferarea prostituţiei? Că numărul divorţurilor a scăzut, pentru că soţia ştie de unde vine soţul şi invers? Că părinţii stau mai liniştiţi, întrucât ştiu că ai lor copii se droghează într-un loc special amenajat?
Vreau să vă întreb: de unde de unde au venit aceste concepţii libertine de legiferare a păcatului? De dincolo, nu? Iar aleşii noştri ne spun că ce vine de dincolo e bun. Fals, fraţilor! Ei spun că vor să aibă grijă de oameni, de semenii lor, ca să-i protejeze. Dar uită că purtătorul de grijă al lumii acesteia este în primul rând Dumnezeu. Dacă ei ar dori să poarte bine de grijă lumii acesteia şi semenilor, ar asculta şi de glasul Celui care de milioane de ani conduce lumea aceasta. Iar glasul Lui spune că este poruncă dumnezeiască şi cazi sub incidenţa legii divine dacă desfrânezi sau dacă faci din drog un idol al tău.

Un Dumnezeu în lanţuri
Înţelegeţi acum ai cui purtători de cuvânt se fac cei ce voiesc legiferarea păcatului? Diavolul strigă acum ca un leu prin gura lor. Ar încerca orice truc pentru a-L scoate pe Dumnezeu din conştiinţa curată a acestui neam. Dar nu pot dintr-o dată. De aceea încearcă fel şi fel de trucuri. Ca să fie uitat Dumnezeu, trebuie ţinut departe de noi. Nu-L pot face nevăzut cu totul din conştiinţa noastră. Dar încearcă cel puţin să ne arate că pot să-L pună puţin la colţ pe Dumnezeu.
Un Dumnezeu în lanţuri. Asta vor să ne spună ei. Că Dumnezeu este legat de mâini şi de picioare, privind la noi, la destrăbălarea noastră, neputând face nimic omului care se crede dumnezeu. Un Dumnezeu în lanţuri. Asemenea lui Prometeu. Iar noi suntem corbii care-i sfâşiem pieptul. Un Dumnezeu în lanţuri? Da. Este în lanţuri, precum a fost şi pe cruce. Dacă unii vor cu tot dinadinsul să demonstreze că pot să-L lege, tu cel puţin nu-i sfâşia pieptul. Nu accepta legiferarea prostituţiei şi drogurilor!

Pr. Iosif Ciolan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 33 - octombrie 2009