Te căsătoreşti cu o familie

„Nu te căsătoreşti cu o persoană, ci cu o familie” – este o expresie care transmite un adevăr important. Oricât „îşi va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa”, în alipirea aceasta fiecare vine cu un set de obiceiuri – fel de a gândi, mânca, dormi, sărbători, glumi şi relaţiona – care au fost cultivate timp de mulţi ani în familia lui/ei. Căsătoria este fuziunea, şi în acelaşi timp ciocnirea, a două culturi.
Fiecare purtăm cultura familiei noastre în noi. Relaţia permanentă cu familiile noastre de origine exercită o subtilă (şi câteodată nu chiar aşa de subtilă) presiune din exterior. Iată câteva reguli de care trebuie să ţineţi seama pentru a putea depăşi aceste probleme:

- În primul rând respectaţi cultura familială a fiecăruia. Nu putem discuta eficient dacă nu ne respectăm reciproc familiile. Nu vă criticaţi unul altuia familia şi cu toate acestea ascultaţi ceea ce fiecare dintre voi apreciază sau găseşte dificil raportat la ea. Deşi căsătoria este într-un fel un transplant, sau o altoire a ceea ce suntem, trebuie să respectăm locul în care s-au dezvoltat rădăcinile. O familie este un hibrid care este împlinit atunci când exprimă caracteristici ale ambelor linii, genetic şi cultural.

- În al doilea rând, fiţi de acord că noua voastră familie este pe primul plan. Asta înseamnă că „Familia mea întotdeauna a făcut aşa” nu ar trebui să devină un refren. Ajutaţi-vă partenerul să înţeleagă ceea ce preţuiţi la vechile obiceiuri şi cum anume acestea pot îmbogăţi viaţa voastră actuală de familie.

- În al treilea rând, fiţi deschişi către familiile voastre, dar aveţi grijă la limite. Familiile noastre de origine ne pot îmbogăţi într-un mod excelent propria viaţă de familie. Fie că e vorba de o nevoie urgentă de ajutor cu mutatul, sau de îngrijitul copiilor după operaţia unui frate, sau mutarea unui părinte în vârstă la voi acasă, a-ţi exprima mulţumirea faţă de familie este frumoasa expresie a conexiunii care arată copiilor noştri importanţa familiei. Fără să rupem legătura cu acei membri ai familiei care ne fac probleme, trebuie să ne ferim într-un mod compătimitor şi responsabil de contactele distructive şi nesănătoase pe care aceştia le au cu noua noastră familie.

- În al patrulea rând, iertaţi şi vindecaţi orice rană şi nedreptate care vi s-a făcut în familia de origine. Nici unii dintre noi nu suntem părinţi sau familii perfecte.

Paul Ruff

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009