Zâmbim când auzim astfel de cuvinte. Nu numai pentru că sunt frumoase, ci şi pentru faptul că n-am întâlnit mai pe nimeni care să le şi folosească. Ne amintim, în acest sens, doar de părintele Ilie Cleopa, care folosea cuvinte asemănătoare: „Mânca-v-ar raiul!“. Ca alternativă la cuvintele de blestem, la cuvintele jignitoare şi la înjurături, expresii de felul acesta: „Mânca-te-ar Bucuria!“, „Mânca-te-ar Binele!“, „Bucura-te-ar Sfinţii“, „Alduitu-te-ar Dumnezeu!“, „Doamne, miluieşte!“ şi altele, sunt în acord cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel pentru creştinii din Efes şi pentru noi toţi: „Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă“ (Efeseni 4, 29).
Dar câţi dintre noi suntem în stare să semănăm cuvinte plăcute, cuvinte frumoase, în toate împrejurările vieţii, mai ales în împrejurări critice? Cei mai mulţi dintre noi, care nu am reuşit încă să ne rezolvăm „problemele“ în intimitatea Spovedaniei, prin smerenie şi rugăciune stăruitoare, nu reuşim să ne controlăm firea, ci cădem biruiţi de pornirile ei pătimaşe. Înţepaţi de păcatul invidiei, al mândriei şi al ţinerii de minte al răului, înţepăm la rândul nostru cu privirea, cu gesturile şi cu cuvintele pe cei cu care ar trebui să trăim în pace.
Suntem chemaţi să binecuvântăm, adică să punem sub protecţia Harului, a Binelui, a lui Dumnezeu Însuşi pe toţi semenii noştri, mai ales pe cei ce ne voiesc răul. Orice cuvânt, scris sau vorbit, este purtător de putere. În binecuvântare şi în blestem se vede cel mai bine puterea pe care o au cuvintele: ziditoare şi distrugătoare. Creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui, avem şi noi posibilitatea de a fi creatori prin cuvânt. Preţuind darul vorbirii, vom putea crea prin cuvânt realităţi noi, după voia lui Dumnezeu, spre zidirea sufletească. Un preot mereu batjocorit de un necredincios i s-a adresat, la un moment dat, acestuia: „Să te mântuieşti prin bucurie!“. Cuvintele neluate în seamă atunci au sfărâmat piatra necredinţei şi au mijlocit învierea sufletească a celui necredincios când a fost copleşit de bucurie: locomotiva pe care o conducea s-a oprit din cauza unei defecţiuni înainte de locul unde ar fi deraiat de pe şine.
Câtă vreme vom rămâne „conectaţi“ la Cuvântul Vieţii, vor fi şi cuvintele noastre dătătoare de viaţă. Nu ne va fi greu să răspundem răului cu bine, cuvintelor urâte cu cuvinte frumoase. Decât să zici „Mânca-te-ar guta!“, mai bine să zici „Mânca-te-ar bucuria!“
prima dată când am auzit o astfel de "înjurătură" a fost când mi-a zis un coleg "veniţ-ar binele". mi-a plăcut. încerc să promovez şi eu astfel de vorbe măcar şi numai pentru faptul că ele ne fac mai buni şi ne dezvoltă mintea.
RăspundețiȘtergereDa, ceea ce faci te face, iar transformare injuraturilor in urari de bine este o binecuvantare care se intoarce asupra noastra. Fericiti cei care o practica!
RăspundețiȘtergereMultumim de vizita si de ganduri!
Am mai întâlnit un preot care tot la 2-3 cuvinte spune "Doamne ajută!". Nu numai că se roagă el, dar spunând cuvintele în orice conversație îi face și pe cei care-l aud să-și mute mintea la Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere