Bisericile din Dridif

Pe drumul ce duce la Sibiu, la 7 kilometri de Făgăraş se află satul Dridif, exact la jumătatea distanţei dintre Sibiu şi Braşov. Localitatea, aflată pe malul Oltului, este traversată doar prin extremitatea nordică de DN1, aşa că dacă nu vrei să te abaţi din drum nu vezi decât câteva gospodării. Dacă o iei însă la stânga intri pe strada principală, pe care se află şi cele două biserici ale satului, despre care ne vorbeşte părintele Ioan Cioacă, paroh al localităţii încă din 1972:


Prima atestare documentară despre existenţa satului Dridif o avem din anul 1509, fiind menţionat de Iosif Puşcariu în primul volum al lucrării „Date istorice privind la familiile nobile române”. Localitatea însă a fost foarte probabil întemeiată înainte de această dată. În decursul istoriei Dridiful apare sub mai multe denumiri: Drich, Dridiff, Dryd şi, de la 1638, Dridif.
Satul este format dintr-o stradă principală şi alte străduţe laterale în jumătatea nordică a vetrei satului. Pe strada principală a parohiei, la o intersecţie cu altă străduţă, sunt situate cele două biserici: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, situată spre apus, şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, situată spre răsărit.

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”

Pe locul unde se află actuală biserică a existat, în trecutul îndepărtat, prima biserică din Dridif, de dimensiuni mai mici. A fost construită din lemn în anul 1590, preot fiind Ioan Comşa. Această biserică de lemn a fost lăcaşul de cult al sătenilor până în anul 1671, când pe acelaşi loc a fost clădită o altă biserică, tot din lemn, însă mai încăpătoare. În anul 1845, datorită unui incendiu, biserică a ars în totalitate, nemairămânând decât urme şi ruine.
A urmat o perioadă grea de strângere a fondurilor necesare construirii unei alte biserici. În acest timp monahul Antonie Hoarste, fiu al satului Dridif, a umblat prin Transilvania şi Ţara Românească timp 7-8 ani pentru a strânge bani destinaţi reconstruirii bisericii din satul natal.
Abia în anul 1861, după 16 ani, pe timpul preotului Nicolae Grama, pe acelaşi loc s-a început zidirea actualei biserici. Construirea ei s-a terminat în anul 1868, pe timpul preotului Ioan Grama. Maiştri zidari au fost nişte saşi din satul Merghindeal.
Biserica are forma unei corăbii, iar din punct de vedere arhitectural este de arhitectură romanică. A fost sfinţită în anul terminării de către Mitropolitul Andrei Şaguna.
În ultimele decenii lăcaşul de cult a trecut prin mai multe lucrări de reparaţii: a fost consolidat, a fost schimbată pardoseala, a fost reparat turnul. Cea mai importantă transformare prin care a trecut biserica a fost însă pictarea ei, între anii 1983-1988. După terminarea acestor lucrări, în anul 1990, la 16 septembrie, prin binecuvântarea ÎPS Antonie Plămădeala, Mitropolitul Ardealului din acea vreme, s-a sfinţit biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, de către PS Serafim Joantă, Episcopul Vicar.
Ultimii ani au adus alte schimbări, pentru că în 2006 a fost înlocuită tabla de pe turn, modificându-se şi arhitectura lui, printr-o streaşină mai lată, iar în 2007 a fost schimbat şi acoperişul cu unul din ţiglă metalică.

Biserică „Sfânta Cuvioasă Parascheva”

În anul 1873, cu sprijinul autorităţilor din acele timpuri, s-a mai construit un locaş de cult, având-o ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Acesta este de dimensiuni mai mici, are plafonul plat iar la geamuri s-au folosit vitralii.
Şi la această biserică în decursul anilor s-au efectuat diferite lucrări de reparaţii şi întreţinere care erau necesare, ultima dintre ele fiind schimbarea întregii instalaţii electrice care, fiind foarte veche, reprezenta un pericol. Biserica „Sf. Cuv. Parascheva” este folosită în mod special iarna, fiind mai mică şi mai călduroasă.
Astfel, prin străduinţa consiliului parohial şi a tuturor credincioşilor din parohie, cărora le mulţumesc pe această cale, Dridiful are două biserici îngrijite, în care credincioşii se pot întâlni pentru a aduce împreună slavă lui Dumnezeu şi a mulţumi pentru toate binefacerile revărsate asupra lor.

Pr. paroh Ioan N. Cioacă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 28 - mai 2009