Editorial: Hristos a înviat!

Vremea Postului Mare a fost şi va fi întotdeauna o perioadă binecuvântată. O vreme în care fiecare dintre noi ne-am angajat într-un efort spiritual, iar acest efort a avut ca scop dobândirea virtuţilor. Podoabele sufleteşti pe care am căutat să le dobândim în vremea postului au fost rezumate în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Ne-am străduit să scăpăm de trândăvie, de grija de multe, de iubirea de stăpânire şi grăirea în deşert şi am căutat să punem în locul lor curăţia, gândul smerit, răbdarea şi dragostea, vederea propriilor păcate şi neosândirea aproapelui. Acum e vremea bucuriei şi a veseliei, e vremea să ne bucurăm de Învierea Domnului Iisus Hristos şi de învierea noastră, să ne bucurăm că Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe toţi din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. Iar acest fapt este simţit şi perceput cu adevărat doar de cei care într-adevăr au reuşit în această vreme trecută a postului măcar într-o mică măsură să se spele de noroiul păcatului. Căci, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, conştiinţa curată face sărbătoarea.
Acum suntem îndemnaţi să ne bucurăm şi să ne veselim de darurile Învierii. Însă trebuie să fim cu băgare de seamă ca nu cumva, din prea multă veselie, să ne întoarcem prin neglijenţă la păcatele pe care le-am făcut înainte de post şi pentru care ne-am pocăit şi am primit iertare. Pentru a nu ne fi ostenit în zadar, să avem şi pe mai departe atenţia trează ca păstrând ceea ce am dobândit de la Dumnezeu, să adăugăm la acestea ceea ce ne dă Învierea Domnului, căci Învierea este luminoasă, dătătoare de bucurie, aduce pace şi binecuvântare.
În bisericile noastre răsună cântarea: Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuire şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm. Să zicem „fraţilor” şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”. Pentru ca bucuria noastră să fie deplină, să urmăm îndemnului acestei minunate cântări: să ne luminăm cu prăznuirea şi sufletele noastre să salte de bucurie, să ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu îmbrăţişare sfântă, să-i numim fraţi chiar şi pe cei ce ne urăsc, îndepărtând orice urmă de răutate din viaţa noastră, să iertăm toate pentru Înviere. Pentru că, dacă nu iertăm, în zadar ne-am ostenit cu postul. Dacă nu iertăm nici noi nu vom fi iertaţi, după cum ne-a făgăduit Dumnezeu, iar fără iertare nu vom putea primi nici bucuria.

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 27 - aprilie 2009