Editorial: Cutiuţa cu surprize…

Pe cât de revoluţionară a fost apariţia televiziuni, pe atât de revoluţionare sunt şi modificările pe care aceasta le aduce în viaţa noastră. Omul s-a trezit invitat ca spectator şi participant, chiar dacă nu real, dar cu siguranţă imaginar, la orice eveniment petrecut chiar la mii de kilometri distanţă pe pământ, dar nu numai… De la spectacolul imaginilor din jungla amazoniană, până la primele imagini de pe lună, omul care posedă cutia magică numită televizor trăieşte realităţi pe care poate în viaţa reală niciodată nu i-ar fi cu putinţă să le vadă.
Cum însă am învăţat că orice lucru, orice idee şi orice gând poate avea „o altă faţă”, e important să înţelegem că şi televiziunea are „reversul medaliei” specific ei. De la dezinformare, manipulare, mesaje subliminale, până la violenţă, pornografie, minciună, sunt servite de către furnizorii de produse media, în virtutea cererii clientului. Este această cutiuţă plină cu surprize, diabolică? Nu. Aşa cum nici alcoolul nu este rău sau bun în sine, ci după cum este folosit. Omul este cel care dă valoarea lucrului pe care îl utilizează. El poate utiliza alcoolul ca medicament şi aliment, dar folosit în exces acesta îi poate deveni duşman de moarte. Omul investeşte în televizor un lucru de mare preţ, timpul; o „afacere” care nu este deloc în favoarea lui. De cele mai multe ori roadele investiţiei sunt devastatoare: copii care, în loc să aibă o copilărie frumoasă şi naturală, devin pokemoni violenţi sau roboţi super înarmaţi; adulţi care, fără a se întreba cât valorează timpul ca dar de la Dumnezeu, petrec zilnic ore întregi în faţa televizorului – femei nedezlipite de poveştile cu iz dulceag din telenovele şi viaţa mondenă, bărbaţi care „trebuie să fie la curent” cu „ştirile” (răutăţile) zilei sau „pun ţara la cale” urmărind interminabile dispute politice.
Rezultatul….? O lume care nu mai are timp să se bucure de viaţa reală, simplă şi naturală. Luaţi aminte cât timp petreceţi în faţa televizorului şi cântăriţi… Nu-i aşa că privitul la televizor e seducător? Nu-i aşa că e tentant să te întinzi seara, la oboseală, pe canapea şi să te afunzi în starea de reverie indusă de cutia vorbitoare? Nu-i aşa că e mai comod să-l laşi pe copil în faţa televizorului şi acesta să pună mai puţine probleme şi să-ţi consume mai puţină energie? Aşa este.
V-aţi întrebat însă cu ce preţ? V-aţi întrebat de ce copiii nu sunt liniştiţi, de ce devin agitaţi şi exprimă comportamente agresive şi ciudate? V-aţi întrebat ce primeşte în orele de privit la televizor, care este pierderea pe care o are copilul pe plan afectiv? V-aţi întrebat ce ne fascinează de petrecem ore în şir în faţa acestei cutiuţe plină cu surprize? Dacă nu v-aţi întrebat, vă rog faceţi aceste lucru înainte de a fi prea târziu. Dacă nu pentru dumneavoastră, măcar pentru copiii dumneavoastră. Reducând influenţa şi prezenţa televizorului în viaţa familiei, veţi câştiga enorm în plan afectiv şi al relaţiilor cu ceilalţi. Veţi câştiga bucurie şi împlinire.

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009