Cuvinte veşnice

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.” (II Timotei 3, 16-17)

Acesta este textul pe care vi-l propun spre meditaţie şi folos duhovnicesc, pe care-l doresc pentru dumneavoastră un cuvânt veşnic. Un cuvânt pe care primindu-l cu mintea, să-i găsiţi loc şi în inima dumneavoastră şi să-l păstraţi aici pentru veşnicie, pentru că este un cuvânt dumnezeiesc. Am întâlnit oameni credincioşi care zilnic se hrăneau sufleteşte cu cuvinte veşnice, iar textul la care ei meditau în ziua respectivă îl numeau „cuvântul de aur”. Dacă de veşnicie sunt mai puţini oameni interesaţi, poate de aur se găsesc mai mulţi! Şi unii şi alţii, însă, nu vor rămâne fără câştig dacă vor lua aminte la cuvintele veşnice sau cele de aur.
Cinstirea adusă Sfintei Evanghelii în Biserică trebuie continuată şi în afară, în casele noastre, prin citire zilnică şi meditare asupra cuvintelor care credem noi că ni se potrivesc cel mai bine. Citind zilnic câte un capitol din Evanghelii sau din epistole, anumite cuvinte sau texte din aceste capitole ne mişcă inima într-un mod deosebit şi aceasta trebuie să fie pentru noi un semn că Dumnezeu vrea să ne spună ceva. Acele texte ar trebui să fie pentru ziua respectivă prilej de meditare şi de înălţare a gândului la Dumnezeu. Textele meditate vor fi şi învăţate, pentru că mult mai uşor reţii ceva, dacă mintea a lucrat deja cu informaţia respectivă. Odată învăţate, vom simţi nevoia de a ne fundamenta activităţile zilnice pe aceste cuvinte sfinte, din dorinţa lăuntrică de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, iar atunci când lucrările noastre nu sunt conforme cu ce am învăţat din Sfânta Scriptură, conştiinţa ne învaţă că am greşit, că am păcătuit şi prin urmare ştim că avem nevoie de harul iertător de la Sânta Taină a Spovedaniei.
Deci, citind din Sfânta Scriptura, avem prilejul să medităm, meditând, vom învăţa uşor cuvintele Sfintei Scripturi, iar învăţându-le, ele rămân în noi ca norme, ca un fel de borne după care ne conducem viaţa.
M-a impresionat o istorioară cu un tânăr credincios care în fiecare zi se trezea mai devreme cu o oră de a-şi începe lucrul său, pentru a se putea ruga şi citi din Sfânta Scriptură. Când stăpânul său i-a fixat programul cu o oră şi mai devreme, tocmai ca să-l determine să renunţe la obiceiul său, tânărul nostru, fiind plin de râvnă şi de dragoste faţă de Dumnezeu, se trezea mult mai de dimineaţă pentru a-şi începe ziua cu Dumnezeu.
Ne ruşinăm în faţa acestui tânăr, având în vedere că mulţi dintre noi renunţăm atât de uşor la viaţa duhovnicească. Motivând graba sau lipsa de timp, renunţăm la rugăciune, mulţumindu-ne cu câteva cuvinte rostite fără duh. Sfânta Scriptură lipseşte din casa multora, iar dintre cei care o au, mulţi o ţin ca pe un talisman, „ca să le meargă bine“. Nu ne merge însă bine dacă suntem „posesorii” unei Biblii, ci dacă citim, medităm, învăţăm şi ne potrivim viaţa cu scripturile, căci „Sfintele Scripturi pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.” (II Timotei 3, 15)

Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009