Editorial: Al doilea an de „Apostolat“

Iată că a mai trecut un an de la naşterea acestei publicaţii, în care ne-am dorit împărtăşirea bucuriei şi frumuseţii vieţii trăite după voia lui Dumnezeu. Trăim în această lume haotică şi debusolată, care aleargă necontenit după un „mai bine”, care atunci când devine realitate dispare subit, în locul lui apărând altă „ţintă”, un alt „mai bine” care ne consumă încă o perioadă; şi tot aşa, până vedem că viaţa trece, iar adevărul se vede clar doar în faţa morţii: "Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră."
În această lume, Dumnezeu a rămas singurul Care nu se dezminte, Care îşi împlineşte promisiunile, Care iubeşte necondiţionat, Care ştie şi ne spune adevărul. Şi care este adevărul? Că oricât am alerga şi am căuta plăcerea, ceea ce găsim după momentul consumării ei este tot durerea. Şi ajungem la această concluzie mai devreme sau mai târziu, la prima sau la a doua tinereţe, sau, mai trist, doar la bătrâneţe, când foarte greu mai putem schimba ceva.
De ce se întâmplă aşa? Pentru că noi avem impresia că Dumnezeu ne-a lăsat „poruncile” ca nişte restricţii, şi le luăm ca atare: nu ai voie să faci aia, nu ai voie să faci ailaltă, e păcat dacă faci asta… etc. Şi nu vrem să trăim îngrădiţi de restricţii. Or, Dumnezeu ne-a lăsat Poruncile pentru a ne schiţa un cadru în care, dacă alegem să trăim, vom avea o viaţă fericită. De multe ori nu ne dăm seama că, dacă trăim după poruncile lui Dumnezeu, suntem scutiţi de nenumărate suferinţe. Postul de exemplu, dacă îl ţinem constant (cele patru posturi şi miercurile şi vinerile de peste an) ne scuteşte de foarte multe boli provocate de lipsa unor perioade de dezintoxicare. Păstrarea fecioriei până la căsătorie ne scuteşte de multe dezamăgiri, ca să nu mai vorbim de nenumăratele boli care se transmit doar pe această cale, în faţa cărora niciun mijloc de „protecţie” oferit de medicina modernă nu oferă siguranţă 100%. (Şi oare ce ne face să credem că nu vom fi chiar noi printre cei 10 sau chiar 1% în cazul cărora „mijlocul de protecţie” se va dovedi neputincios?). Iertarea, o altă „poruncă”, ne eliberează de multe sentimente negative care lasă urme atât în sănătatea trupească precum şi în cea sufletească. Dacă ne creştem copiii în spiritul unei vieţi echilibrate bazate pe credinţă, în care Dumnezeu este un membru al familiei, de a Cărui prezenţă suntem conştienţi în fiecare clipă, vom creşte nişte copii care nu vor cădea aşa uşor în capcana abuzurilor de diferite feluri, nişte copii care vor şti să se bucure de lucrurile mărunte şi să fie fericiţi. Şi exemplele sunt nenumărate…
Sperăm ca în decursul celor doi ani de „Apostolat” să vă fi fost de folos cu ceva în creşterea duhovnicească, pentru ca împreună să mergem în continuare pe Calea pe care Hristos ne cheamă, mereu şi mereu, cu infinită dragoste.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 24, ianuarie 2009