Stareţul Sofronie de la Essex

Părintele Sofronie Saharov (1896 - 1993) este ucenicul şi biograful Sfântului Siluan Atonitul, cel care a îngrijit şi a tipărit scrierile duhovniceşti ale acestuia în lumea apuseană şi cel care a întemeiat Mănăstirea Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knigts, Essex - Anglia.
Moscova ţaristă. În data de 31 septembrie 1896, în Rusia, mai precis la Moscova, se năştea într-o familie ortodoxă numeroasă, Serghei Simeonovici Saharov. De la o vârstă mică a arătat înclinaţii deosebite pentru cultură (citind scriitori clasici precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin) şi artă – între anii 1915-1921 a studiat atât la Academia de Artă, cât şi la Şcoala moscovită de Pictură, Sculptură şi Arhitectură. În timpul acestei perioade a început să se lepede de Ortodoxia pe care o ştia de mic copil şi să se adâncească în mistica religiilor indiene, fiind fascinat de ideea unui Absolut impersonal, care i s-a părut mai profundă în comparaţie cu dragostea personală creştin-ortodoxă, pe care o definea ca fiind mărginită.

Parisul – oraşul luminilor şi al artiştilor. Ca urmare a instaurării regimului comunist ateu în Rusia, tânărul artist Serghei Saharov ia drumul exilului şi, după ce în 1921 se perindă prin Italia şi Berlin, în 1922 se stabileşte la Paris. Aici găseşte locul prielnic pentru a-şi continua cariera artistică şi are mai multe expoziţii de artă, expoziţii ce atrag aprecierea publicului şi comentariile favorabile ale presei franceze. Dar inima lui nu simte împlinirea spirituală nici acum, deoarece îşi dă seama că nu poate exprima imaterial materia şi că are nevoie de experienţa personală a dragostei lui Dumnezeu. «Cei ce nu cred în Dumnezeu nu cunosc ce este părăsirea lui Dumnezeu. Această durere este trăită numai de aceia care au cunoscut deja bunătatea lui Dumnezeu şi năzuiesc cu toate puterile să rămână în El şi cu El». De aceea, în Sâmbăta Mare a anului 1924, Serghei se reîntoarce la creştinism şi începe să caute şi să aprofundeze lucrarea Duhului Sfânt, a Luminii necreate, în sine însuşi, în oameni, în lume. A urmat pentru un an şi studii la Institutul Teologic Ortodox al Sfântului Serghie din Paris, unde a avut profesori renumiţi precum părintele Serghei Bulgakov şi Nicolai Berdiaev. «Am cunoscut nume, date..., greutăţile Bisericii de-a lungul istoriei... dar eu doream să aud numai despre cum să dobândesc vecinicia».

Muntele Atos – cetatea monahismului ortodox. În anul 1926, Serghei ia calea anevoioasă a ascezei şi iubirii monahale şi ajunge la Mănăstirea Panteleimon din Atos. În 1930 este hirotonit diacon de Sfântul Nicolae Velimirovici din Ohrida şi Jice şi devine ucenicul Sfântului Siluan Atonitul. Cei doi sfinţi atoniţi au avut o mare influenţă în formarea spirituală a părintelui Sofronie, mai ales în ceea ce priveşte verticalitatea gândirii dogmatice ortodoxe, dar şi în aprofundarea experienţei personale a dragostei lui Dumnezeu. În această perioadă părintele poartă şi o corespondenţă teologică cu părintele David Balfour - un romano-catolic convertit la Ortodoxie, corespondenţă ce îl ajută să adâncească gândirea teologică, să apeleze la textele Sfinţilor Părinţi şi să aprofundeze diferenţele de ordin dogmatic şi mental de netăgăduit dintre cele două culturi şi tradiţii europene: Răsăritul/Ortodoxia şi Apusul/romano-catolicismul.
După plecarea la Domnul a Sfântului Siluan, urmând ascultarea faţă de acesta, părintele Sofronie pleacă din mănăstire timp de aproape nouă ani, vieţuind în Karulia şi într-o peşteră situată în apropierea Mănăstirii Sfântului Pavel din Muntele Atos. Aici cunoaşte momente tainice de trăire spirituală, de rugăciune neîncetată, dar şi de slăbire a puterilor trupeşti. Un alt moment important din viaţa părintelui s-a petrecut în anul 1941, când a fost hirotonit preot şi a devenit duhovnic al mai multor fraţi atoniţi.

După război, din nou la Paris. Au existat mai multe motive pentru care părintele Sofronie a luat decizia de a părăsi Muntele Atos şi de a se reîntoarce la Paris. Unul dintre ele este acela că a dorit să îşi continue studiile teologice; din păcate, vremurile erau foarte tulburi şi acest lucru nu s-a îndeplinit. Alte motive au fost dorinţa lui de a face cunoscute scrierile Sfântului Siluan prin tipărirea manuscriselor, înrăutăţirea stării de sănătate şi greutăţile pe care le-a avut în Muntele Atos din pricină că nu era grec.
În 1948 publică pentru prima dată, într-o ediţie şapirografiată, scrierile Sfântului Siluan şi explică conceptele fundamentale ale teologiei experimentale a acestuia – rugăciunea pentru lumea întreagă, părăsirea de către Dumnezeu şi ideea existenţei unei legături între toţi oamenii.

Tolleshunt Knights, Essex – oază de spiritualitate ortodoxă în Apus. În tot acest timp, în jurul părintelui Sofronie se strâng mai mulţi tineri iubitori de Dumnezeu, care vor să urmeze învăţăturile Sfântului Siluan şi să întemeieze o obşte ortodoxă. Pe parcursul anului 1958, aceştia caută un loc pentru mănăstire şi îl găsesc în localitatea Tolleshunt Knights, din judeţul Essex, Anglia. Astfel, în anul 1959, cu blagoslovenia vrednicului de amintire părinte mitropolit Antonie Bloom al Surojului, se încheagă o obşte formată din şase monahi, bărbaţi şi femei. În anul 1965, având blagoslovenie de la patriarhul Alexei, Mănăstirea Sfântului Ioan Bătezătorul trece sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice şi devine locul de unde se propagă spiritualitatea ortodoxă în această parte a Europei – prin paradigma ortodoxă a dragostei frăţeşti între oameni, dar şi prin învăţătura Sfântului Siluan Atonitul, datorită bogatelor editări de cărţi ale acestuia. Stareţul Sofronie publică şi de aici, cu dragoste şi mare erudiţie teologică, scrierile adâncite în taina iubirii Dumnezeieşti ale părintelui lui duhovnic.
Cu timpul însă, din pricina înrăutăţirii sănătăţii, se retrage în chilia lui în rugăciune, dar, din dragoste faţă de oamenii care veneau să îl vadă din diferite părţi ale lumii, se plimba adesea pe aleile mănăstirii şi vorbea cu aceştia, întărindu-i în credinţă mântuitoare şi în dragoste neţărmurită. În 11 iulie 1993, stareţul Sofronie adoarme întru Domnul şi, astfel, trece la Vecinicia pe care a dorit-o cu atâta ardoare. Scrierile lui au fost traduse în limba română de părintele Rafail Noica, unul dintre ucenicii stareţului Sofronie, şi de părintele Ioan I. Ică jr. la Editurile Reîntrgirea – Alba Iulia şi Deisis – Sibiu.

Eufemia Toma

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008