Mitropolitul Andrei Şaguna, un om providenţial

„Tu Doamne ştii, căci către scopul meu a alerga doresc: pe românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deştept şi cu voie către tot ce e adevărat, plăcut şi bun să-i trag!“ Aceasta a fost dorinţa Mitropolitului Andrei Şaguna la sfinţirea sa întru episcop, dorinţă şi promisiune pe care a dus-o la împlinire. La două sute de ani de la naşterea celui fără de care Biserica Ortodoxă din Ardeal ar fi avut altă istorie, Mitropolia a decretat anul 2008 Anul Şaguna. Cu acest prilej rememorăm şi noi pe scurt câteva crâmpeie din activitatea marelui mitropolit.

ELEV EMINENT, CĂLUGĂR, STAREŢ ŞI EPISCOP. Pruncul Anastasiu, viitorul mitropolit Andrei, s-a născut la Mişcolţ, oraş din nord-estul Ungariei, în familia negustorului macedoromân Naum şi a soţiei Anastasia. Elev eminent la şcoala greco-vlahă, gimnaziul din Mişcolţ şi gimnaziul călugărilor piarişti, continuă studiile de filozofie şi drept la Universitatea din Pesta. Rămas orfan de tată, este găzduit în casa unchiului său, negustorul Atanasie Grabovschi, loc de întâlnire al fruntaşilor români Samuil Micu, Petru Maior, I. Corneli, I. Teodorovici, formându-se într-un mediu cu alese preocupări de limbă, cultură şi istorie românească. Îşi încununează studiile urmând teologia ortodoxă la Vârşeţ. După absolvire, la vârsta de 25 de ani, este tuns în monahism la mănăstirea Hopovo primind numele Andrei. Datorită însuşirilor alese este hirotonit arhimandrit, devenind egumen al mănăstirilor sârbeşti Hopovo (1842) şi Covil (1845). Din 1842 este profesor la secţia română a Seminarului teologic din Vârşeţ.
În 15 iunie 1846 este numit vicar general al Scaunului episcopal de la Sibiu, rămas vacant după moartea episcopului Vasile Moga. Doi ani mai târziu, după recunoaşterea sa ca episcop de către Curtea din Viena, este hirotonit în catedrala din Carloviţ de către mitropolitul Iosif Raiacici.

MITROPOLITUL ROMÂNILOR DIN ARDEAL. Una dintre primele preocupări ale noului episcop a fost scoaterea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania de sub jurisdicţia Mitropoliei sârbeşti din Carloviţ, sub care ajunsese în 1786, şi reînfiinţarea unei Mitropolii proprii pentru românii ortodocşi. Demersul său va primi girul autorităţilor abia în 1864 când, printr-un autograf imperial, se aproba reînfiinţarea vechii Mitropolii Ortodoxe Române a Transilvaniei iar Andrei Şaguna era numit arhiepiscop şi mitropolit.

LEGI DUPĂ CARE NE GHIDĂM ŞI ASTĂZI. Iscusit organizator, întocmeşte Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, aprobat de Congresul naţional-bisericesc al românilor transilvăneni şi autoritatea de stat în 1869. Legea elaborată de Şaguna pe principiul autonomiei şi sinodalităţii, a constituit baza noului statut al Bisericii Ortodoxe Române Autocefale din anul 1925 şi chiar a celui actual.

ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNESC SUB STĂPÂNIRE STRĂINĂ. Proeminentă personalitate culturală, Şaguna a contribuit la progresul învăţământului românesc. Cu prilejul primului sinod eparhial din 1850, a hotărât ca preoţii parohi să cumuleze funcţia de directori ai şcolilor confesionale, protopopii pe cea de revizori, episcopul fiind inspectorul suprem. Din cele peste 800 şcoli confesionale, mai mult de jumătate au fost înfiinţate în timpul păstoririi sale, realizare remarcabilă având în vedere că acest lucru se petrecea într-o vreme când românilor ardeleni li se refuzau drepturi elementare precum învăţământul în limba maternă.. Este ctitorul gimnaziului superior de la Braşov (1850), care îi poartă numele.
O atenţie deosebită a acordat-o învăţământului teologic şi pedagogic de la Sibiu. Vechea şcoală teologică, înfiinţată în 1811, este transformată în instituţie de învăţământ superior, formarea preoţilor şi învăţătorilor rămânând în permanenţă în grija Bisericii. Se îngrijeşte de găsirea unor clădiri corespunzătoare pentru noul institut teologic şi internat. Tipăreşte manuale didactice redactate de el însuşi sau la îndemnul său.

TIPOGRAFIE PE CHELTUIALA PROPRIE. În 3 ianuarie 1853 apare sub coordonarea sa ziarul Telegraful Român la Sibiu, singurul din România care apare neîncetat până astăzi. A iniţiat editarea Calendarului Arhiepiscopiei Sibiului, din anul 1852 sub denumirea Îndrumătorul bisericesc. Aceste publicaţii, precum şi majoritatea cărţilor de cult reeditate spre folosul comunităţilor româneşti ardelene văd lumina tiparului în noua tipografie diecezană, fondată din banii săi la 27 august 1850.
Este membru fondator al Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, Astra, alături de Timotei Cipariu şi George Bariţiu.

APĂRĂTOR AL DREPTURILOR ROMÂNILOR. Militant pentru drepturile sociale şi politice ale românilor, a contribuit la emanciparea politică şi bisericească a naţiunii. Diplomat ilustru, se află în fruntea delegaţiilor româneşti, înaintând memorii la Curtea imperială vieneză. Împreună cu episcopul unit Ioan Lemeni, conduce Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj (3/15 mai 1848). Diplomaţia de care a dat dovadă în relaţiile cu Viena, a facilitat, în anul 1864, recunoaşterea poporului român ca naţiune politică egală în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania: maghiarii, saşii şi secuii.

IUBIT DE POPOR, RESPECTAT DE ADVERSARI. Păstor cu nespusă dragoste faţă de fii săi duhovniceşti, a fost iubit şi apreciat de popor, dobândind consideraţia contemporanilor, dar şi respectul adversarilor. Într-o scrisoare datată 1860, cei o sută de nobili făgărăşeni semnatari se adresează vrednicului mitropolit cu următoarele cuvinte: „Sacrificiul ce l-aţi depus pe altarul naţiunii, în susţinerea intereselor noastre la Senatul imperial, a electrizat cele mai intime simţăminte şi aşteptări ale fiilor ei, şi mai vârtos ale noastre, a 80.000 de locuitori români nobili boieri şi liberi din Ţara Făgăraşului…“

„OMUL ISTORIEI”. Întreaga suflare românească a fost cuprinsă de doliu aflând vestea morţii vrednicului păstor, survenită la 16 iunie 1873: „Curgeţi dară lacrimi, curgeţi de la Tisa până la Marea Neagră, căci piedestalul catapetesmei bisericii române de peste Carpaţi şi al columnei românismului, baron Andrei Şaguna a trecut la eternitate.“ (Telegraful român, nr.59/1873). A fost înmormântat, aşa cum şi-a dorit, în apropierea Sibiului, la Răşinari.
Încheiem succinta prezentare a vieţii şi distinsei personalităţi cu cuvintele de apreciere ale lui Nicolae Popea care a închinat mitropolitului Andrei Şaguna o amplă monografie: „Mitropolitul Şaguna este omul istoriei. Aceasta – fie cea bisericească, cea naţională ori cea politică – nu se poate scrie fără de istoria lui. Mai mult: istoria mitropolitului Şaguna este aproape istoria poporului însuşi, într-un sfert de secol, cât a condus el afacerile şi destinele naţionale.“

Aurel Dragne

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008