Cu Dumnezeu în casă

Suntem de multe ori obişnuiţi să îi acordăm lui Dumnezeu un „spaţiu” separat. Ne întâlnim cu El la Sfânta Liturghie, la slujbe, atunci când ne rugăm… (deşi şi în aceste clipe gândul zboară adesea la altele). În rest suntem ocupaţi cu treburile zilnice. Ne mai aducem aminte de El din când în când, când avem nevoie de ajutor, şi atunci zicem repede: „Doamne ajută!”.
Dumnezeu este însă mereu cu noi şi în noi, numai că noi Îl ignorăm. „Iată, Eu stau la uşă şi bat”, ne spune Mântuitorul. Să ne gândim la acest lucru, că în permanenţă la uşa inimii noastre se află Hristos, Care vrea să intre. Şi atunci vom fi mai conştienţi de prezenţa Lui permanentă, de darurile pe care El ni le dă atunci când Îl invocăm: răbdare, pace, bucurie… (Şi cine nu are nevoie de ele în această lume atât de agitată?) Să ne încredinţăm mereu lui Dumnezeu, raportându-ne mereu la El, chemându-L mereu prin rugăciuni simple, scurte, ca „Doamne, miluieşte!”, „Doamne, ajută-ne”, „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”, „Doamne, apără-ne!”, „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa!”, şi orice altceva ne vine să îi spunem lui Dumnezeu Care e prezent în fiecare clipă.
Prin rubrica pe care o inaugurăm în acest număr, pe care am numit-o „Cu Dumnezeu în casă”, încercăm să vă prezentăm un mod de viaţă care Îl pune pe Dumnezeu mai presus de toate. Pentru că El este Cel care ne oferă hrana zilnică, Care creşte şi ne oferă cu multă iubire roadele pământului, Care ne dă dragoste când gătim (şi ce gustoasă e mâncarea gătită cu dragoste!), Care ne ţine în viaţă şi ne dă putere să trecem peste toate răutăţile zilei, ne dă puterea de a primi toate cele cu care ne întâlnim pe parcursul unei zile, din zorii ei şi până în seară. El este mereu cu noi, chiar şi în treburile gospodăreşti, aşa că să-L primim cu bucurie, în gând şi într-o casă curată, unde putem amenaja locuri care să invoce prezenţa Lui.
În acelaşi timp această rubrică este şi o pledoarie de întoarcere la tot ce este natural şi oferit de Dumnezeu, de la mâncare până la haine sau detergenţii pe care îi folosim, pentru că experienţa ne arată că îndepărtarea de la cele pe care ni le oferă Domnul duce la pierderea sănătăţii şi distrugerea acestui univers minunat pe care l-am primit drept casă şi pentru care noi suntem responsabili. De aceea vom încerca să oferim informaţii despre alimentele pe care le consumăm, reţete cât mai lipsite de componentele numite E-uri, care ne intoxică organismul, dar şi „secrete” despre plante sau grădinărit.
Pentru a reuşi acest lucru, vă chemăm şi pe dumneavoastră în ajutor, pentru că nimeni nu le ştie pe toate, şi datori suntem să ne sprijinim unii pe alţii. Dacă aveţi deci gânduri pe această temă, reţete cât mai naturale, idei despre îngrijirea plantelor sau remedii naturiste, aşteptăm cu bucurie să ni le împărtăşiţi tuturor, trimiţându-le pe adresa redacţiei, prin poştă sau email, sau chiar aducându-le la sediul nostru, pentru că „dar din dar se face har”.
Şi iată că în acest număr vă prezentăm deja două reţete oferite de cititoarele noastre, una de vegeta de casă, o alternativă binecuvântată la vegeta din comerţ, care conţine mulţi aditivi cancerigeni şi este extrem de periculoasă, şi un desert delicios, cu care să îi bucuraţi pe toţi ai casei şi să le oferiţi un „dulce” în care ştiţi ce aţi pus.
Şi nu uitaţi, aşteptăm să ne împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră!

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 21 - octombrie 2008