Pagini

joi, 18 septembrie 2008

Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie

(1) Sfânta Scriptură

Biserica ne învaţă că există două moduri de transmitere a adevărurilor despre Dumnezeu: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Ambele au acelaşi izvor, Dumnezeu, şi acelaşi conţinut de credinţă. Dar se deosebesc ca formă de exprimare, în sensul că Sfânta Scriptură a fost fixată de la început în scris, prin cărţile scrise de autorii sfinţi sub inspiraţia lui Dumnezeu, iar Sfânta Tradiţie a circulat mai întâi pe cale orală şi abia mai târziu a fost scrisă.

Scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt
Sfânta Scriptură a fost scrisă sub insuflarea Sfântului Duh care a luminat minţile unor bărbaţi aleşi ca să priceapă cuvântul lui Dumnezeu şi pe care El i-a păzit ca să nu greşească în scrisul lor.

Cartea sau cărţile?
Termenul „biblie” vine din grecescul „ta biblia” care se traduce prin „cărţile” (nu „cartea”) deoarece Biblia este o colecţie de mai multe cărţi sfinte. Ea cuprinde două mari părţi: Vechiul Testament (alcătuit din 39 de cărţi canonice şi 13 necanonice) şi Noul Testament (alcătuit din 27 de cărţi canonice). Vechiul Testament cuprinde cuvântul lui Dumnezeu către oameni înainte de venirea Domnului Hristos, iar Noul Testament cuprinde adevărul revelat de către Mântuitorul Hristos. Ea este o carte unitară, deşi a fost scrisă în răstimp de aproape 1600 de ani şi compusă din 66 de carţi scrise de aproape 40 de autori care au avut condiţii sociale diferite. Biblia este şi „carte” şi „cărţi”, pentru că deşi este alcătuită din mai multe cărţi, acestea formează un tot unitar, asemeni unei singure cărţi.

Cea mai citită şi cea mai tradusă carte
Datorită conţinutului său accesibil oricărui om, Sfânta Scriptură a fost tradusă în peste o mie de limbi şi dialecte, nici o altă operă profană sau religioasă nereuşind să o egaleze. Influenţa Bibliei a pătruns în toate preocupările culturale şi artistice ale omenirii, dând naştere multor capodopere inspirate din paginile ei.
Sfânta Scriptură îmbină între coperţile sale diferite genuri de scrieri: istorie, profeţii, epistole, legi sau învăţături moral-religioase etc. şi acoperă toate problemele existenţiale umane, legate de Dumnezeu şi lume, de om şi viaţa veşnică, de creaţie şi cădere în păcat, de femeie şi bărbat, părinţi şi copii, ură şi iubire, înţelepciunea umană şi misterul lumii, rugăciune, jertfă, bucurie şi suferinţă, iubirea de aproapele, demnitatea umană, egalitatea tuturor oamenilor, solidaritatea. Toate acestea şi faptul că Sfânta Scriptură nu este un produs al omului, ci o lucrare a lui Dumnezeu care l-a inspirat pe om, fac din Biblie o carte a tuturor timpurilor şi a tuturor oamenilor.

Mereu actuală
Spre deosebire de celelalte cărţi ale umanităţii, care oricât ar fi de geniale se învechesc, se demodează, îşi pierd valoarea, Sfânta Scriptură rămâne veşnic actuală. Nu există om, oricât de simplu sau de învăţat ar fi, care să nu găsească ceva folositor, ziditor, în paginile ei.
Sfânta Scriptură poate fi citită de oricine, dar nu poate fi tâlcuită (interpretată) decât de Biserică, prin slujitorii ei.
Pr. Adrian Magda
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 20 - septembrie 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu