Din nou la şcoala Duhului, cu Maica Siluana

Sârguinciosul grup de preoţi şi laici din Ţara Făgăraşului, care în luna iunie a urmat la Făgăraş o parte din cursurile de formare duhovnicească pregătite şi susţinute de maica Siluana Vlad, a avut ocazia şi bucuria de a continua aceste cursuri într-o a doua etapă, pe durata unei săptămâni, la sfârşitul lunii iulie.
De data aceasta, cursurile s-au desfăşurat la mănăstirea „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Sighişoara. Acest fapt a adus activităţii grupului un plus de binecuvântare, întrucât ziua începea cu participarea la Sfânta Liturghie, apoi urmau cursurile, desfăşurate într-o manieră intensivă, cu o scurtă pauză după prânz, iar seara, după cină, se încheia cu o plimbare învăluită în rugăciune ori cântări duhovniceşti şi, în sfârşit, cu rugăciunile de seară rostite în biserica mănăstirii, împreună. Mănăstirea în sine era un loc foarte cald şi primitor, plin de flori şi înconjurat din toate părţile de pădure şi coline înverzite.
Seminarul s-a concentrat în jurul a două teme: prevenirea şi rezolvarea conflictelor, şi inteligenţa duhovnicească. Sesiunile care tratau despre conflict au fost deosebit de utile. Fiecare dintre noi se confruntă cu unul sau mai multe conflicte în raport cu ceilalţi. A defini clar problema conflictului, a înţelege adevăratele dorinţe, nevoi şi temeri ale celor implicaţi în el, a reuşi să aduni şi sistematizezi toate datele lui şi a căuta soluţii valabile, eficiente şi demne reprezintă până la urmă o adevărată artă, o înţelepciune. Dar o artă care poate fi deprinsă de fiecare dintre noi cu puţină bunăvoinţă, studiu şi, desigur, cu harul lui Dumnezeu.
A doua parte a seminarului, cea despre inteligenţa duhovnicească, a completat studiul despre rezolvarea conflictelor, mijlocind pentru participanţi o nouă incursiune în propria viaţă spirituală, pentru a descoperi adevărul despre noi înşine (ca şi chip al lui Dumnezeu), despre alcătuirea noastră sufletească, despre felul în care răul se poate manifesta în noi şi despre vindecarea şi transformarea noastră prin puterea Duhului Sfânt, în Biserică, pentru a ajunge la libertate duhovnicească şi sfinţenie.
Pe lângă parcurgerea materialului teoretic propriu-zis, explicat la tot pasul de maica Siluana cu exemple vii sau observaţii de adâncime duhovnicească, cursurile au cuprins şi numeroase exerciţii şi activităţi de studiu în grupuri mai mici. Unul din cele mai frumoase aspecte pe care le-am descoperit a fost lucrul în grup, comunicarea şi comuniunea cu ceilalţi. Problema fiecăruia a devenit într-un fel problema tuturor, de parcă am fi fost o familie lărgită. În plus, fiecare membru era unic şi preţios în felul lui. Cerând de pildă părerea fiecăruia asupra unei teme anume – aceeaşi –, fiecare aducea în grupul comun o viziune personală, diferită de a celorlalţi dar valoroasă, care, dacă ar fi lipsit, am fi fost, noi, ceilalţi, un pic mai săraci. De aceea gândesc că şi relatarea în sine a întregii experienţe a acestui seminar de la Sighişoara are atâtea variante câţi oameni au participat şi, fără îndoială, una mai deosebită şi mai frumoasă ca cealaltă.
Dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru oameni şi pentru această experienţă, cred că fiecare dintre noi am fi de acord să încheiem cu acel cuvânt pe care maica Siluana îl rostea cu o tonalitate aparte şi pe care ni l-a aşezat într-un fel fiecăruia în inimă şi pe buze: „Minunat!”

Amalia Răibuleţ

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 19 - august 2008