Deseori certurile în familie provin din reproşurile soţiei, acceptate cu greutate de soţ, chiar dacă sunt juste (din orgoliu!). Trebuie descoperită cauza acestor reproşuri. De multe ori ele vin din dorinţa soţiei de a-şi vedea soţul mai bun decât este de fapt, din prea mare exigenţă faţă de el sau dintr-un fel de idealizare. În aceste cazuri soţia devine conştiinţa soţului, iar reproşurile ei trebuie acceptate. Bărbaţii, în special după căsătorie, înclină să se lase pe tânjală, să se complacă într-o existenţă empirică. Soţia caută să-şi smulgă soţul din această stare, aşteptând de la el ceva mai mult. În acest sens, apariţia unei disensiuni în familie, oricât ar părea de bizar, demonstrează că mariajul a devenit o realitate (nu doar un proiect) şi că în noua entitate umană alcătuită din două persoane, soţia joacă rolul conştiinţei. De aceea conflictele între doi oameni atât de apropiaţi pot fi folositoare. În focul disputei poate să ardă tot gunoiul amărăciunilor şi neînţelegerilor acumulate uneori de multă vreme. După explicaţiile şi mărturisirile de rigoare, poate veni o stare de deplină înţelegere şi linişte, totul a fost clarificat, orice apăsare şi orice umbră de neînţelegere s-au risipit. Atunci se eliberează şi se dezvoltă cele mai alese calităţi sufleteşti şi, prin deplină comunicare reciprocă, se realizează şi deplina unitate de suflet şi de gânduri.
În căsătorie, bucuria sărbătorească a primei zile de existenţă comună trebuie să continue toată viaţa, fiecare zi să fie o sărbătoare, în fiecare zi soţul şi soţia trebuie să-şi arate unul altuia o „faţă“ nouă, liberă de orice rutină şi stagnare. Există o singură cale pentru a realiza aceasta: aprofundarea vieţii duhovniceşti a fiecăruia, autoperfecţionarea. Iubirea este cel mai preţios bun într-o căsnicie şi pierderea ei un lucru îngrozitor, mai ales atunci când se ajunge la despărţire din cauza unor lucruri absolut derizorii. De aceea toate eforturile şi toate intenţiile trebuie concentrate pentru a o păstra şi atunci totul va veni de la sine.
Pr. Aleksandr Elceaninov, Credinţa vine din iubire
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu