E trist că Naşterea Domnului se transformă din bucurie duhovnicească în pretext al bucuriilor comerciale. Adică sub masca unei sărbători duhovniceşti, oamenii îşi satisfac cele mai ciudate pofte, îşi împlinesc cele mai rafinate patimi. E interesant faptul că mulţi comercianţi americani au renunţat să numească Crăciunul cu denumirea tradiţională de "Christmas", numindu-l mai nou "X-mas"... Se vrea o alterare a sărbătorii tradiţionale a Bisericii, dându-ni-se în schimb un surogat dulce şi atractiv, plăcut şi apreciat pentru efectele sale vizuale, tactile, olfactive imediate. De ce să încerci să trăieşti emoţii spirituale pentru care trebuie să depui un considerabil efort trupesc şi sufletesc, când poţi să te bucuri de spiritul comercial al Crăciunului – scuzaţi, al "X”-masului – fără să depui aproape nici un efort?
Se duce un război crunt pentru ca de Crăciun glasul lui Dumnezeu să fie acoperit. Mai precis, diavolul a înţeles că cea mai iscusită tactică pentru a lovi în Biserică nu este aceea de a lupta pe faţă împotriva ei, ci de a include glasul Bisericii în corul unei bucurii generale, dar o bucurie care-l exclude pe Dumnezeu într-o formă voalată. Înaintea emisiunilor de divertisment, care de cele mai multe ori abuzează de senzualitate mercantilă, televiziunea transmite secvenţe emoţionante de la slujba ţinută la cine ştie ce mare catedrală. Încearcă oarecum să te îndemne să alegi: Dumnezeu sau senzualitatea? În acelaşi timp, aşa numite „colinde“ sunt aruncate cu multă risipă în ambianţa programelor de pe marea majoritate a posturilor de televiziune. S-a ajuns chiar la hibridul colindelor cântate pe muzică hip-hop sau pe alte ritmuri. Cu voci senzuale, fete tinere cântă despre Naşterea Domnului cu aceeasi "evlavie" cu care cântă despre ultima iubire de pe plajă. Dar „colindele“ lor nu au nimic din curăţia colindelor adevărate. Oricât ar fi de prelucrate, melodiile lor nu vor trezi niciodată fiorul sfânt pe care îl trezesc în suflete vechile colinde.
„Este luna cadourilor!” auzi glasul mass-mediei răspândit cu putere în această societate a noastră care se vrea desacralizată. Şi ce-i rău în asta? S-ar întreba unii cu o gândire superficială, loviţi şi ei de acest virus nociv al „X”-masului. Păi să vedem. Ştii ce este Crăciunul, prietene? Este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ţi-l face an de an. Este cadoul pe care Dumnezeu ţi-l aşează an de an sub bradul tău şi al meu şi al fiecăruia. „Care cadou?“ mă vei întreba. E vorba de bucuria primirii în sufletul tău a unui mic Prunc, a Pruncului dumnezeiesc. Cadoul este Dumnezeu însuşi. Dar tu ştii că întotdeuna cadourile trebuie să fie meritate. Dumnezeu dăruieşte darul bucuriei de Crăciun doar celor care se pregătesc şi-L aşteaptă. Ceilalţi, care nu se pregătesc, trăiesc, din păcate, nu bucuria Crăciunului, ci a „X”-masului. Încearcă să înlocuiască printr-un surogat cadoul lui Dumnezeu cu alte cadouri lumeşti. Şi pentru că diavolul ştie să ne ispitească, ne fură cadoul lui Dumnezeu şi ne oferă alternativa cadourilor lumeşti. Ne îndeamnă să fugim către magazine şi nu către biserici, către mâncare şi nu către post, către veselie extravagantă şi nu către smerenie şi linişte, către oameni şi nu către Dumnezeu.
De aceea mă văd dator ca unul care aştept Crăciunul cel adevărat, să te trag şi eu de marginea hainei precum face comerciantul din colţul străzii ca să cumperi cadouri de „X”-mas. Eu te trag însă de mâneca sufletului şi te rog: Nu contribui şi tu la răul celor care fură Crăciunul cel adevărat! Nimeni nu are dreptul să fure Crăciunul!
Nu aveţi dreptul să le răpiţi copiilor Crăciunul, asa cum nu aveti dreptul să le răpiti copilăria. Copiii au nevoie de Crăciun, ca şi noi de altfel. Cu toţii avem nevoie de bucuria cerească a Naşterii Domnului. Să ne bucurăm şi noi împreună cu îngerii. Hristos se naşte, bucuraţi-vă!
Pr. Iosif Ciolan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu