Sunt elev la liceu şi nici unul dintre prietenii mei nu merge la biserică. Ei spun că biserica e doar pentru bătrâni, ce să pierdem noi timpul acolo? Acum la tinereţe trebuie să profităm de viaţă şi mai încolo vom vedea... Adevărul e că am mers de câteva ori, dar şi eu mă cam plictisesc (trebuie să recunosc şi că mă trezesc cam greu duminica dimineaţă, pentru că sâmbăta întotdeauna ies cu prietenii seara). De ce să merg la biserică?
Claudiu
Ca să te faci om, Claudiu!
Vezi, am spus "să te faci", nu "să fii"! Avem aici o mare taină a omului! El, omul, este singura făptură neisprăvită prin actul Creaţiei divine, pentru că, făptură "după chipul lui Dumnezeu" ca şi îngerii, numai el are chemarea şi putinţa să fie şi creator. Numai Dumnezeu şi omul creează: Dumnezeu din nimic şi omul din cele făcute şi dăruite lui de Dumnezeu! Actul creator al omului cuprinde, în primul rând, propria devenire. Omul se creează pe sine, se isprăveşte (devenind măcar om de ispravă), se desăvârşeşte (devenind măcar fiinţă spirituală), lucrând împreună cu Dumnezeu şi desfătându-se de asta!
Bucuria, plăcerea şi desfătarea omului nu constau în rezultatul lucrării (imposibil de văzut, pipăit şi măsurat din cauza infinităţii sale), ci în a fi împreună cu, în şi prin Dumnezeu "Cel ce Este"! Singura desfătare reală a omului este participarea la împărtăşirea de Fiinţă! Suntem flămânzi şi însetaţi de fiinţă, de tot mai multă şi mai bogată fiinţă, adică de Dumnezeu. Orice tentativă de potolire acestui gol ontologic din fiinţa noastră este păcat, pentru că aduce după sine durerea de a te hrăni cu surogate naturale sau identic naturale, durerea de a te adăpa cu minciună, durerea de a ne lăsa trăiţi de o viaţă străină de dorul inimii noastre, durerea de a ieşi din viaţa aceasta ca nişte avortoni...
Iartă-mă, Claudiu! S-ar putea să fie prea greu pentru tine ce-ţi spun eu acum, prea greu dacă la această vârstă îţi hrăneşti sufletul doar cu ce-ţi oferă ieşirile cu prietenii care ştiu să "profite de viaţă"!
Din nefericire, eu am văzut cum profită oamenii de viaţa lor, mai ales la vârsta voastră şi cât de săraci sunt spiritual. Acolo, în adâncul tău Claudiu, sinele tău de om însetat de adevăr şi frumuseţe infinită e în agonie dacă nu-i dai nimic spiritual ca hrană - Dacă muzica pe care o asculţi e subculturală, lipsită de orice spiritualitate, dacă lecturile sunt doar cele referitoare la frivolitatea vieţii, dacă filmele pe care el vezi sunt doar despre sex şi sentimentele stârnite de el, dacă înveţi doar pentru note sau ca să ai şi tu o facultate... Dacă toate acestea sau doar unele dintre ele sunt adevărate, e firesc să te plictiseşti la biserică. E firesc pentru firea căzută, bolnavă, amorţită, moartă... Organul cu care ai putea pricepe şi gusta desfătarea de acolo, se numeşte duh şi, se pare, că încă nu l-ai descoperit. Dacă această întârziere se datorează doar deficienţelor de educaţie şi instruire spirituală, specifice vremurilor noastre centrate pe consum şi profit, poţi pune începutul cel nou astăzi. Cum? Făcând ce făceau cei care puneau întrebări Bătrânilor lor (vezi Patericul): ucenicii întrebau, Bătrânii răspundeau, ucenicii făceau şi se mântuiau!
Poate aici ar fi momentul să afle şi cei care-mi tot scriu şi-mi povestesc suferinţele lor, cu adevărat impresionante şi, desigur, reale, de ce nu se schimbă nimic. Realitatea umană nu se schimbă fără omul care o trăieşte, fără ca el să facă acel ceva necesar schimbării!
Aşadar, Claudiu, pentru a trăi plenar şi a deveni cel ce eşti chemat să devii, e nevoie să te hrăneşti şi să creşti. Şi cum tu ai trei dimensiuni, şi sufletul tău lucrează diferit în fiecare, e nevoie să le dai atenţie şi hrană bună tuturor. Adică trupului, ceea ce îl ajută să guste cât de Bun e Dumnezeu Care le-a făcut pe toate "bune foarte" şi să fie astfel sănătos şi curat. Psihismului, afectivităţii şi părţii tale poftitoare, numit psihism de socialişti: relaţii sănătoase, frumuseţe, artă, prietenie, dragoste curată... Iar duhului: Rugăciune, Slujbe, lecturi duhovniceşti, sfaturi duhovniceşti, întâlniri duhovniceşti, şi, mai ales, Harul pe care îl primim prin Sfintele Taine ale Bisericii. Duhul nostru se hrăneşte numai cu har şi acesta, la noi în Biserică, se dă prin Sfintele Taine şi slujbele care le însoţesc...
Aşadar, să mergi la Biserică pentru a-ţi hrăni duhul! Cu duhul hrănit şi luminat, sufletul tău va avea trăiri curate şi bucurii sfinte, va şti să trăiască necazul şi durerea altfel decât omul trupesc, iar trupul va participa la Bucuria Sfântă, pentru că şi el e chemat.
De ce te plictiseşti? Din cauză că ai duhul amorţit din cauza nehrănirii lui, şi ţi-ai hrănit psihicul şi somaticul cu prea multe excitante şi euforizante sintetice, mincinoase, inventate de societatea de consum... Fereşte-te să devii dependent de plăcerea dată de substanţe... Va fi mai greu să ieşi din coşmar. Un alcoolic se va plictisi şi irita oriunde nu se află un pahar cu alcool!
Vorbeşte cu tine, cu sufletul tău şi alege! Şi dacă ai ales să mergi la Biserică, să renunţi la ieşirile cu prieteni sâmbăta seara şi să mergi la Sfânta Liturghie, roagă-te să afli înţelesul şi sileşte-te! Intrarea în Împărăţia Bucuriei după care tânjeşti se face "cu sila!" şi silă înseamnă atât efort, cât şi lipsa de plăcere... Curaj, om drag! Onorează-ţi vocaţia de a fi om, alege să fii "ca Dumnezeu" făcând ce-Ţi cere El şi dorul adânc al inimii tale, şi refuză lucid şi liber dreptul de a te rata, dreptul de a deveni "ca un dobitoc"!
Ştiu că deja ai refuzat această din urmă opţiune, de vreme ce ai dorit un răspuns. Fie ca Domnul să-ţi completeze răspunsul aşa cum Singur ştie că ţi se potriveşte ţie!
Cu dragoste şi respect, M. Siluana
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 10 - noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu