Crucea de la Chilia Părintelui Arsenie

„…şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22)

Această bucurie ne-a cuprins pe cei care am străbătut poteca de pe Valea Sâmbetei spre Chilia Părintelui Arsenie Boca sâmbătă, 3 noiembrie. Am făcut acest drum pentru a pune acolo, în munte, o Cruce de lemn pe care este sculptată răstignirea Mântuitorului, care să străjuiască de sus pe cei care străbat cărările munţilor şi spre a le arăta drumeţilor „cărarea” spre Chilie… Nu puţini sunt creştinii care - auzind despre Părintele Arsenie, fie din cărţi, fie de la mormântul Părintelui de la Mănăstirea Prislop, fie de la izvorul de la Sâmbăta, fie dintr-o pornire interioară de a-L cunoaşte pe Dumnezeu – se încumetă să urce până la Chilia Părintelui din Munţii Făgăraşului, săpată în stâncă chiar de dânsul cu decenii în urmă, prin anii 1946-1948. Şi totuşi, de atâţia ani în drumul spre Chilie nu exista o Cruce care să arate calea până acolo şi căreia călătorii să-i aducă cinstire.
Iniţiativa amplasării unei Cruci la Chilia Părintelui Arsenie a pornit de la Prea Sfinţitul Daniil Stoenescu, Episcop de Vârşeţ, care a sugerat domnului Ioan Cişmileanu – preşedintele „Asociaţiei Pentru Isihasm” şi directorul Editurii „Agaton” din Făgăraş (unde au apărut cărţile cu „Mărturii” despre Părintele Arsenie) să realizeze acest lucru. Lemnul de stejar pentru Cruce a fost donat „Asociaţiei Pentru Isihasm” de domnul Sorin Urdea de la Ocolul Silvic Şercaia, iar sculptura Crucii a fost realizată de un credincios din Braşov.
Aşadar, în dimineaţa zilei de 3 noiembrie, un grup de 12 credincioşi am pornit cu Crucea spre Chilie, deşi prognoza meteo nu era tocmai favorabilă. La Mănăstirea Brâncoveanu am primit binecuvântarea părintelui stareţ Ilarion, care a trimis şi de la mănăstire doi călugări – părintele Dometie şi părintele Casian – şi am pornit, mai departe, la drum. Vremea a fost însorită, fiind o zi de toamnă splendidă, ca o binecuvântare a Părintelui Arsenie pentru râvna noastră.


Având o înălţime de 2 metri, Crucea a fost purtată cu o arzătoare dorinţă sufletească de către bărbaţii grupului. Peisajele care ne-au desfătat privirile au fost de basm. Pe la amiază am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei (1401 m), apoi am găsit un loc prielnic pentru amplasarea Crucii, spre a fi ferită de intemperiile vremii. Cu un efort pe măsură, Crucea a fost înălţată şi apoi sfinţită printr-o scurtă slujbă oficiată de preoţii de la mănăstire, aprinzându-se lumânări şi o candelă care, sperăm, va fi aprinsă şi de către cei care vor trece pe acolo. Ca amplasament, Crucea se află la 250 m de cabană, pe cărarea care duce spre Chilie, putând fi observată de pe potecă.
Ne-am continuat apoi drumul până la Chilia Părintelui Arsenie, unde ne-am închinat aprinzând lumânări şi candele. Înălţarea sufletească a fost deosebită, iar drumul la întoarcere a fost plin de speranţă, deşi noaptea se lăsa peste Valea Sâmbetei…

Prof. Veronica Pătru

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 10 - noiembrie 2007