Cum să mă spovedesc?

Aş avea nevoie de un sfat: trebuie să spovedesc şi tentativele de a cădea într-un păcat sau doar dacă am căzut în acel păcat? Sunt cam dezorientată în ceea ce trebuie mărturisit la spovedanie şi aş vrea din tot sufletul să mă spovedesc cu adevărat.

Iulia

Draga mea Iulia,
Păcatul poate fi înfăptuit cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta. Aşadar, dacă în tentativa de a cădea ai făcut deja cu gândul acel păcat şi te-ai "îndulcit de plăcerea lui" trebuie să spovedeşti, dar dacă doar ţi-a venit gândul sau pofta şi ai respins "oferta", nu e nevoie să spovedeşti, pentru că nu e păcat, ci, dimpotrivă, izbândă împotriva păcatului. ªi e bine să ţii minte ce ai făcut de ai izbutit să biru-ieşti ispita, ca să-ţi fie de folos şi altă dată!
Apoi, copil drag, dacă nu prea ştii ce e păcat şi ce nu, să spui la Spovedanie ceea ce simţi tu că e păcat şi să-L rogi pe Domnul să te lumineze şi să-ţi dea să simţi şi alte păcate mai subtile. Această simţire vine cu timpul şi nu e nevoie să ne psihanalizăm... Dar să nu ne ascundem. Iar dacă Părintele ne întreabă ceva să primim ca de la Dumnezeu şi să spunem DA sau NU fără să ne agităm!
Un lucru important pentru o Spovedanie adevărată, Iulia mea, este să te concentrezi nu pe regretul pentru păcatele făcute, generat mai ales de orgoliul nostru rănit de ruşine, ci pe nevoia de mila Domnului, de puterea Lui pentru a ne elibera din robia păcatului. Să înţelegem că fără El, fără harul Lui, totul e păcat! Să nu ne pară rău că am făcut ceva rău, ci că am trăit fără El! Aceasta este Pocăinţa! Oare am reuşit să-ţi transmit gândul meu? Domnul să lucreze ca să înţelegi asta chiar dacă exprimarea mea e stângace!
Cu dragoste şi bucurie pentru
preocuparea ta,

M. Siluana

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 7 - august 2007