O societate agresivă

De mulţi ani societatea se învârteşte într-un cerc vicios al agresivităţii ca răspuns la o altă agresivitate. Nimeni nu mai găseşte drumul tainic al iubirii, care să-i dea puterea şi curajul să reacţioneze întorcând şi obrazul celălalt.
Şi totuşi, a existat (şi încă mai există şi va exista mereu) CINEVA care a putut să facă acest lucru. Deci... se poate!
Am căutat un moment în viaţa oamenilor în care relaţiile dintre ei să fie armonioase (în cel mai înalt grad posibil) sau cel puţin binevoitoare şi de bună credinţă, care să constituie un punct de început în care să fie posibilă ruperea cercului vicios de care vorbeam. Cred că un astfel de moment poate fi perioada de constituire a unui nou cuplu, de la care să pornească o nouă generaţie, în care IUBIREA să decidă regulile jocului "de-a viaţa".
De aceea vom încerca de-a lungul unui şir de articole să aducem cât mai multe informaţii de care tinerii şi mai puţin tinerii să se folosească, pentru a evita sau a repara greşelile care se fac de obicei.
Pentru început, mi se pare important de precizat pentru tineri că, de cele mai multe ori, la baza alegerii partenerului (partenerei) stă un model mai degrabă subconştient. Concret, băieţii (bărbaţii) au ca model de viitoare soţie pe mama, iar fetele (femeile) pe tata. Această informaţie însă este valabilă doar în cazurile în care părinţii respectivi sunt persoane dezirabile, acceptate de copii şi care să nu fi făcut greşeli majore ca părinţi. Spre exemplu, un tată care a fost tot timpul agresiv cu soţia lui şi cu copiii, va duce la faptul că fiica lui îşi va dori un partener la polul opus faţă de tatăl ei, adică o persoană blândă şi tolerantă, uneori chiar lipsită de o opinie fermă (genul "Cum spui tu...").
În cazul în care mama este prea aspră lucrurile sunt mai complicate, pentru că ei nu i se iartă multe din comportamentele care tatălui îi sunt trecute cu vederea. De la MAMA toţi membrii familiei se aşteaptă să fie "o oază de linişte", un exemplu pentru puterea de iertare şi bunătate, indiferent că este vorba despre copii sau despre soţ.
Aceste lucruri e bine să fie cunoscute de cei care urmează să îşi întemeieze o familie, pentru că explică multe, şi bune şi rele. Experienţa de 30 de ani de psihologie mă face să le afirm, însă situaţiile sunt pe cât de diferite pe atât de complexe. De aceea trebuie puse în discuţie situaţii concrete, iar acesta este motivul pentru care se impune o legătură directă cu cititorii, care prin întrebările adresate ne ajută să oferim informaţii "la obiect", concrete şi actuale.

Dana Preda, psiholog

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 5 - iunie 2007