sau arta de a dărui ce nu îţi mai foloseşte
Se spune că dacă nu ai purtat o
haină doi ani la rând înseamnă că nu ai nevoie de ea. Poate că altcineva are!
Aşa că facem ordine în garderobă şi ne gândim să dăruim. (Cu atât mai mult
hainele copiilor, care deşi sunt în stare foarte bună, le rămân mici.)
Excelentă iniţiativă! Atunci când vreţi să faceţi astfel de daruri, ţineţi însă
cont de câteva lucruri:
1.
Pregătiţi hainele ca pentru cineva drag din familie: spălaţi, călcaţi,
împachetaţi frumos. Cei cărora dăruim sunt fraţii noştri, copii ai aceluiaşi
Dumnezeu. Încercaţi să îi priviţi ca atare, nu ca pe nişte „copii sărmani”,
„săraci”, „familii amărâte”. Aceste cuvinte nu arată iubirea pe care Dumnezeu o
cere de la noi. Ele ne plasează pe o treaptă de superioritate, dispreţuitoare
la adresa aproapelui care are nevoie de fapt de iubirea şi de atenţia noastră.
2.
Nu dăruiţi lucruri rupte (nu mai vorbim de murdare!), pe principiul „E încă bun, dacă îl coase!”. Acesta nu e
dar, e descotorosire de ceva stricat. În plus, îţi mai şi amăgeşti conştiinţa
că ai făcut o faptă bună. Faceţi în aşa fel încât orice dăruiţi să poată fi
folosit imediat – acesta e un cadou adevărat!
3.
NU lenjerie intimă folosită! Sub nici o formă! Chiar
dacă o fierbeţi la o mie de grade sau o dezinfectaţi în cel mai performant
laborator!
4.
Sortaţi pe
categorii: vârstă, fete/băieţi, anotimp. Scrieţi aceste informaţii pe cutiile
în care le aşezaţi cu grijă.
5.
Cel mai frumos dar este cel în care pui suflet. Încercaţi să pregătiţi un
adevărat cadou. De exemplu o cutie frumos împachetată pentru un copil, în care
să puneţi haine de sezon şi să adăugaţi şi ceva nou: o cărticică, culori, o
jucărie etc. Sau o cutie pentru familie, unde puteţi adăuga un ceai, o cutie de
bomboane sau nişte vitamine. Scrieţi pe cutie informaţiile despre destinatarul
potrivit. Dacă adăugaţi şi un bileţel cu câteva cuvinte inimoase, veţi aduce
multă bucurie şi veţi da valoare gestului pe care îl faceţi!
6.
Nu
apelaţi la altcineva pentru a împărţi lucruri – fie un ONG, o parohie sau un preot –
dacă nu aţi urmat paşii de mai sus. Nu puneţi pe alţii în situaţia de a vă
arunca hainele murdare sau rupte! Dacă este posibil, cereţi detalii despre
familiile care ar avea anumite nevoi şi duceţi personal darurile, pregătite
frumos. Astfel veţi stabili o legătură personală cu ei. În plus, veţi scuti organizaţia/preotul de suspiciunile şi nemulţumirile celor care nu înţeleg de ce nu
au primit şi ei.
7.
Un cadou, nu o pomană. Copiii şi oamenii în general au mare nevoie să se simtă
valorizaţi, să simtă că sunt importanţi, că ei contează. Că sunt iubiţi de
Dumnezeu, de/prin oameni. Aşa vor privi altfel viitorul şi şansele lor în
viaţă. Vor avea curaj să spere, să lupte, să muncească şi să izbândească. Să
fie la rândul lor buni şi iubitori. Iubirea şi atenţia sunt o adevărată hrană preţioasă
pe care o putem acorda celor din jurul nostru.
Să
vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi… (Ioan 13,
34)
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 89, ianuarie-februarie 2016
ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi
Un model de bune practici în astfel de daruri este
proiectul ShoeBox. Povestea a început în 2007 cu un tătic care încerca să îşi
înveţe copilul să împartă jucăriile cu alţi copii. Efectul darului făcut a fost
aşa de impresionant atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, încât şi-au dorit
să repete experienţa. Apoi, din vorbă în vorbă, din ce în ce mai mulţi părinţi,
ba chiar şi tineri fără copii, au început să doneze cadouri ambalate frumos în
cutii de pantofi. „Tot conceptul şi toată bucuria pe care trebuie să o simtă
cel care face cutia se învârte în jurul aceluiaşi sentiment pe care l-am avut
noi. Te gândeşti la un copil, indiferent dacă este fată sau băiat, îţi găseşti
o vârstă de la 2 la 18 ani pentru care noi pregătim cutii, şi încerci să-ţi
imaginezi la acea vârstă ce ar avea nevoie”, spune Valentin Vesa, iniţiatorul
proiectului.
Valentin Vesa spune că după comunism noi, românii,
am rămas cu o boală sufletească de a vrea mereu să primim, indiferent ce: loc
de muncă, mâncare, locuinţă, să ni se facă drumuri etc. Se pare că începem să
ne vindecăm, pentru că sunt tot mai mulţi români care încep să dăruiască.
Proiectul ShoeBox presupune să pui într-o cutie de
pantofi cu ambalaj de cadou lucruri neperisabile pentru un destinatar ales
(fată/băiat, vârsta): ce crezi tu că are nevoie, plus o scrisoare. Apoi îl duci
la o locaţie ShoeBox (cele mai apropiate de noi sunt în Braşov şi Sibiu). De
acolo, voluntarii proiectului duc cadourile la cei care au nevoie de ele. Este
o acţiune bazată pe voluntariat şi oricine se poate implica.
